Pe scurt, am participat la procesul de filmare a unui lung-metraj, încă din perioada de pre-producție și până la ultima zi de filmare. În următoarele rânduri, aș vrea să povestesc experiența pe care am avut-o, cu bune și cu rele. Nu o să dau nume pentru că nu voi spune doar de bine și vorbesc dintr-o perspectivă personală și fără o prea bogată experiență în domeniul cinematrografiei de lung-metraj, dar cu siguranță vorbele de bine vor fi mai multe.

Am adus multe cafele și am făcut destule servicii care nu intrau în sfera cinematografiei, dar am auzit că așa e normal, așa se face prima oară când ești pe set, chiar și dacă ești student la UNATC. Oricum, nu aveam un rol prestabilit și poate că aceasta a fost modalitatea prin care eu am putut să dau înapoi ceva pentru oportunitatea primită. M-am enervat de câteva ori și m-am abținut destul de mult în a fi răutăcios. Am stat de fiecare dată și m-am gândit că scopul meu a fost atins. Sunt aici, pe set, 2-3 ore, în unele zile chiar mai mult. Asist la filmările unui lung-metraj, observ cum regizorul discută cu actorii, cum este realizată o mizanscenă, cum o minunată colaborare între oameni din atâtea departamente, produce un soi de artă care pe mine mă fascinează. Am cunoscut și oameni care mi-au plăcut, omenește vorbind, cu care am împărțit multe ore și care mi-au lăsat o părere foarte bună.

Cum a început totul

Eram acasă, pe facebook. Mă trezisem și îmi făceam siesta de dimineață. Dădusem de o postare cum că urmează să se organizeze un casting pentru un film de lung metraj.